Kayakul este unealta ce a stat la baza majoritatii civilizatiilor arctice. Cee ce este vazut azi ca un obiect recreativ a fost o data o unealta pentru supravietuire.
Kayakul, câteodată scris ÅŸi qajaq, este o ambarcaÅ£iune usoară, lungă ÅŸi îngustă, cu un loc sau mai multe, ce prezintă o punte pe toată lungimea sa, omul stând într-o deschizatură numită cockpit sau paaq dacă ar fi să folosim limba inuită. ÎnsuÅŸi cuvântul “qajaq” provine din limba inuită, însemnând în traducere liberă “barca vânătorului” sau “barca bărbatului”.
Ca origini, kayakul îÅŸi are obârÅŸia în Groenlanda, nordul Canadei ÅŸi Alaska. Istoric vorbind, există nenumarate forme, mărimi ÅŸi moduri de folosire, în funcÅ£ie de scopul alocat, dar toate au un lucru în comun: soluÅ£ia constructivă. Datorită regiunilor acoperite de gheaţă si zăpadă în cea mai mare parte a anului, precum ÅŸi a lipsei pădurilor, aceste ambarcaÅ£iuni se construiau dintr-o structură usoară din lemn, lemn adus de apă ÅŸi recuperat de pe plaje sau gheÅ£uri, ÅŸi oase de animal. Structura era ulterior acoperită în piele ÅŸi impermeabilizată. ConstrucÅ£ia nu implica o mare îndemânare iar tehnicile constructive simple nu necesitau unelte complexe, adezivi, sau cuie, toată barca fiind Å£inută la un loc de către legături flexibile ÅŸi tehnici de îmbinare a lemnului. O altă característică a acestor ambarcaÅ£iuni era faptul că toate erau personalizate, în sensul că fiecare vânător în parte îÅŸi construía própria barcă după fizionomia sa ÅŸi scopul în care trebuia folosită. Practic, nu a existat niciodată un kayak tradiÅ£ional fabricat în serie.